Eu. Tu. Noi. Pe ultima sută de metri a lui 2026

Cine ai devenit tu, acum, aproape de final de an 2026?

Acest articol vine după o perioadă lungă de timp în care nu am mai „performat”.

Nu din lipsă de idei sau inspirație. La ce vremuri trăim, găsesc în orice câte o idee.

Scriu acest articol mergând pe stradă. Trec pe lângă mine oameni, fiecare pe treaba lor. Tocmai a trecut un domn și a simțit să-mi transmită un mesaj: „K-boom!”, a zis. Am continuat să scriu. Asta nu înseamnă că nu l-am auzit.

Ce vreau să spun cu asta? Nu mesajul lui a fost important, ci felul în care a ajuns la mine și dacă m-a atins suficient cât să am vreo reacție. Am avut? Nu.

De aici vine puterea personală: când rămâi cu focusul pe ceea ce ai tu de făcut, făcând abstracție de distracțiile exterioare.

Revin.

Nu am mai scris pentru că așa am ales. Pentru că orice idee, orice inspirație vine cu multă informație, în formă bulk, care trebuie să se așeze, să-și găsească locul atât în minte, cât și în suflet, apoi în ceea ce faci, pentru cine faci, cât faci și până unde.

Poate că și Mercur retrograd, în cele trei perioade ale sale din 2026, ne-a reamintit că nu toată informația trebuie procesată pe loc, că unele lucruri au nevoie să se întoarcă, să fie revizuite, să fie înțelese altfel. Eu am ales să nu mai scriu. Nu pentru că nu aveam ce spune, ci pentru că aveam nevoie să las totul să se așeze înainte de a-i da o formă.

Am ales să nu mai scriu pentru că viața mi-a cerut o retragere dintr-un rol, m-a plasat într-un alt rol, temporar, m-a testat, m-a provocat.

Așa e viața reală. Te vrea doar în locul în care trebuie să fii.

Acest „trebuie”, atât de scos din contextul sensului său, cu atâta pasiune profundă în ultimul timp.

Nota: Trebuie rămâne trebuie și nu este negociabil.

Și poate că exact asta a fost una dintre lecțiile acestui an: să înțeleg că a fi acolo unde trebuie să fii nu înseamnă întotdeauna să fii acolo unde vrei. Că asumarea nu vine neapărat cu alegerea, iar curajul nu înseamnă întotdeauna să mergi înainte cu toate puterile, ci să rămâi, să te așezi și să faci ceea ce este de făcut, chiar și atunci când nu înțelegi încă de ce.

Saturn și Neptun s-au întâlnit în Berbec la începutul acestui an, un context astrologic care vorbește despre confruntarea dintre realitate și ideal, despre asumarea unui început și despre felul în care învățăm să ne folosim voința fără să ne agățăm de iluzia că putem controla totul. Uneori, viața nu te întreabă dacă ești pregătit. Te pune acolo și te învață din mers.

2026 a început promițător pentru mine. Așa l-am simțit. Până când, într-o zi, mi-a cerut mai multă prezență, mai multă responsabilitate, mai multă grijă, mai multă emoție, mai mult temperament, mai multă așezare, mai mult curaj.

Și m-a pus la treabă. Una grea.

M-am revoltat, m-am frustrat, m-am justificat și am criticat. Până când am cedat și am zis: „Facă-se voia Ta, Doamne, iubitorule de oameni!”

Cedând, am permis lucrurilor pe care încercam din răsputeri să le rezolv, până când m-au lăsat puterile, să-și găsească cursul lor firesc și nu cursul pe care îl dădeam eu.

Cred că una dintre cele mai grele forme de desprindere este să renunți la ideea că, dacă te implici suficient, dacă găsești soluția potrivită, dacă mai faci un efort, dacă mai încerci o dată, lucrurile vor ajunge acolo unde vrei tu. Uneori, oricât de mult sens ai vedea într-un lucru, el nu trebuie să se întâmple în felul în care l-ai gândit. Și poate că aici începe libertatea: nu când obții controlul, ci când nu mai ai nevoie de el pentru a-ți găsi liniștea.

I-am permis minții mele să iasă din sfera perfecțiunii în care eu vedeam sens, fără a avea același sens și pentru ceilalți.

M-am eliberat de o presiune care mă ținea într-o stare de tensiune și încordare, pe care nu le simțeam așa, ci ca pe o continuă mișcare, un du-te-vino cu sens provocator și plin de adrenalină. Mereu conectată la orice era de făcut.

Și toate astea m-au așezat, mi-au întărit curajul, mi-au arătat cum totul este posibil. Acel posibil, posibil doar de mână cu Dumnezeu.

Oricum a fost anul acesta, am rămas în credință și mai mult, am simțit-o, am văzut-o și am trăit-o. Iar pentru asta sunt extrem de recunoscătoare.

A fost locul în care mi-am găsit mereu resursele de a accepta totul, pe măsura adaptabilității gradului meu de acceptare.

A fost anul care mi-a arătat părți ale vieții pe care nu le știam, părți ale mele de care trebuia să mă desprind ca să crească altele, mai potrivite cu mine, cea de astăzi.

A fost anul care m-a șlefuit, uneori până la sânge. Dureros, însă cu mai mult folos, descoperit doar parțial momentan.

Poate că și mișcările astrologice din a doua jumătate a anului au purtat simbolic această temă a desprinderii de ceea ce credeam că trebuie să fie. Jupiter a intrat în Leu, iar axa Nodurilor Lunare s-a mutat pe Vărsător–Leu. O axă care ne invită să ne reconsiderăm relația cu propria importanță, cu rolurile pe care le jucăm, cu nevoia de a conduce povestea și cu locul nostru în ceva mai mare decât noi.

Jupiter amplifică, iar în Leu poate amplifica inclusiv nevoia de a ne exprima, de a ne afirma, de a ne susține propria viziune. Nodul Sud în Leu poate aduce, simbolic, o desprindere de atașamentul față de rolul pe care îl jucăm, în timp ce Nodul Nord în Vărsător ne amintește că nu totul trebuie să se desfășoare în jurul nostru, al felului nostru de a vedea sau al modului nostru de a face.

Și poate că asta am învățat și eu: să nu mai cred că, dacă eu văd o soluție, ea este singura soluție; dacă eu simt că trebuie să fac ceva, acel lucru trebuie făcut de mine; dacă eu pot să duc, trebuie să duc.

Am înțeles că există curaj în a face, dar și în a nu mai face. În a lupta, dar și în a nu mai lupta cu tot ce nu se aliniază dorințelor tale. În a spune da, dar și în a accepta un nu. În a merge înainte, dar și în a te opri atunci când înainte nu înseamnă neapărat mai bine. Curajul nu este doar despre cât poți duce, ci și despre cât poți lăsa.

Marte, planeta curajului, a acțiunii, a instinctului de a lupta și de a interveni, ne invită să privim și felul în care ne folosim energia. Iar conjuncția Marte–Uranus în Gemeni, din iulie, a adus simbolic în prim-plan ieșirea din tipare, reacțiile neașteptate, schimbarea modului de a acționa. Poate că uneori cea mai mare schimbare nu este să faci altceva, ci să nu mai reacționezi la fel. Să nu mai intervii în orice. Să nu mai consumi energie încercând să convingi viața să se întâmple după planul tău.

A fost și încă este anul curajului.

Lăsând la o parte experiențele personale, noi, cei de astăzi, suntem cu toții curajoși să trăim aceste timpuri transformatoare. Și poate că nu întotdeauna curajul înseamnă să mergi înainte, să lupți, să schimbi, să demonstrezi. Uneori curajul înseamnă să te oprești, să lași, să accepți, să ai încredere și să nu mai intervii acolo unde viața știe să lucreze mai bine decât tine.

Când vrei să fugi, amintește-ți de curajul tău!

Poate că adevăratul curaj nu a fost să duc totul până la capăt în felul meu, ci să am încredere că lucrurile pot ajunge la capăt și fără să le țin eu în mâini.

Cine ai devenit tu, acum, aproape de final de an 2026?

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *