Astro Iris Mesajele, afirmațiile și practicile verbale cu diverse orientări au devenit atât de folosite și la modă încât așteptam să apară miracole în viețile noastre doar pentru că le-am repetat de un număr de ori pe zi, o anumită perioadă de timp.
Voi începe cu finalul acestui articol. Nu, nu te iubi așa cum ești, decât dacă…”.
Pentru acest articol, aleg în continuare afirmația “Mă iubesc așa cum sunt! ♥️”. Este una dintre cele mai “băgate pe gât” afirmații actuale, folosită în diverse terapii, de oricine practică acest tip de terapie “indusă”.
Noi, oamenii, venim în această lume din și pentru diverse motive, fiecare cu predispoziția sa. Unul dintre aceste motive este să evoluăm. Evoluția are loc prin învățare si experimentare, însă și experimentare si mai apoi învățare, urmare a experimentării (proprii sau a altora).
Cum știm că evoluția este unul dintre motive? Noi, oamenii, ne naștem miiiiici, mici, parcurgem un traseu, ajungem mari, mari (oameni mari, adică). Traseul acesta este un proces de evoluție de la mic la mare.
Uneori, alegem terapii ca formă de experimentare, prin intermediul cărora alți oameni ne pot ghida în și spre evoluția de care noi credem că avem nevoie. Ghidarea are multe forme, însă în acest articol voi discuta de cea sub forma unor practici de repetare a unor mesaje și afirmații recomandate de terapeutul respectiv. Ni se recomandă să repetăm, de un anumit număr de ori pe zi într-un anumit interval de timp, unul sau mai multe tipuri de mesaje și afirmații. Apoi, cu toată încrederea că va funcționa, practicăm cu regularitate:
“Mă iubesc așa cum sunt”
“Mă iubesc așa cum sunt”
“Mă iubesc așa cum sunt”
“Mă iubesc așa cum sunt”
…
“Mă iubesc așa cum sunt”
Și continuăm pentru intervalul de timp recomandat. Pe parcurs însă, observăm că nimic nu se schimbă. Apoi, poate începem să credem că este ceva în neregulă cu noi.
Singurul lucru care este în neregulă cu noi este faptul că nu credem autentic, cu adevărat că ne iubim așa cum suntem. Dacă am crede asta, nu am avea nevoie să o repetăm, verbal. Ci ne-am comporta exact ca și cum ne-am iubi așa cum suntem.
Credința noastră este mică, prea mică pentru a crea contexte prin care să se schimbe ceea ce vrem să se schimbe, cu ajutorul practicii respective.
Revenind la direcția evolutivă, oricare dintre noi avem un scop, un obiectiv, o “misiune” pentru care ne pregătim și acționăm pentru a ajunge la ele. Când ne-am îndeplinit misiunea, poate luăm o pauză, depinde de fiecare, apoi apare o misiune nouă, o nevoie nouă. Si asta se întâmplă repetitiv până când am atins propriul nivel maxim capabil și valabil de evoluție. Apoi stagnăm și ne retragem singuri din viață.
În funcție de contextul de viață al fiecăruia, această misiune/nevoie nouă poate veni natural, din inițiativa proprie (aici este o altă discuție) sau forțat din inițiativa vieții.
Pentru că, ne place sau nu, viața ne vrea în continuă evoluție pentru ca ea însăși să se poată desăvârși. Dacă noi ne iubim așa cum suntem și nu mai facem nimic în direcția noastră proprie de evoluție, vine viața peste noi. Dacă și atunci ne iubim așa cum suntem și tot nu facem nimic, vine viața și ne scoate din joc.
Ce se mai întâmplă atunci când ne iubim așa cum suntem?
Acționăm în sensul în care să ne auto-validăm iubirea de sine prin lucrurile obișnuite, știute fără niciun pic de noutate. Sau continuăm să nu acționăm deloc, în niciun sens pentru că, ghici ce: te iubesti așa cum ești.
“Mă iubesc așa cum sunt” este un moment și invită la stagnare în a fi în felul în care ești deja. Și este perfect în regulă dacă acolo vrei să fii și să rămâi.
Dacă totuși, exista ceva în tine care te face autentic să nu te iubești așa cum ești ci doar să afirmi asta, atunci este un moment și motiv excelente să iei acea parte din tine pe care nu o iubești așa cum e și să o aduci la nivelul la care o poți iubi.
Depinde de tine să alegi între stagnare și evoluție.
Da, iubește-te așa cum ești, pentru momentul în care ești/ te afli. Însă în același timp, alege evoluția.
Cunoașterea de sine te va ajuta să știi când te-ai iubit așa cum ești suficient de mult încât începi următoarea etapă de evoluție pentru care trebuie să te pregătești. Apare la tine sau în viața ta ceva ce prima data îți șoptește că e un moment nou să evoluezi. Dacă înțelegi mesajul din primele șoapte, vei începe să adaugi pași spre noul tu. Dacă nu înțelegi, șoaptele se transformă în direcții asertive ale vieții, fără să aștepte, te forțează.
Da, iubește-te așa cum ești în acel moment. Nu pentru că îți recomandă cineva ci pentru că literalmente iubești toată ființa ta, în interior și exterior. Și nu ai schimba nimic la tine în acel moment.
Da, iubește-te așa cum ești până acolo când a venit momentul să mai șlefuiești bijuteria care ești.
Altfel, iubește-te atât cât ești de iubit iar ce e despre tine de șlefuit, ai curaj și șlefuiește.
Adaugă sufletului tău strălucire constant și iubirea de tine va străluci și ea.
De la Iris, cu iubire, multă iubire! ❤️
